^De neatins...
marți, 2 noiembrie 2010 ★
Back to the top
Stau acum aici si privesc cerul. Privesc stelele mici si stralucitoare. Ma gandesc la el. Oare cred ca o sa-l regasesc din nou, asa? Poate da sau poate nu. Dar, ma doare sufletul, ma chinuie gandul. E prea greu asa. De-as putea sa-i mai ating acel chip angelic, sa-i simt parfumul dulce. Insa nu pot. E prea tarziu acum, el oricum nu o sa mai vina. Doar in visele mele murinbunde, doar atunci. Vad o stea cazatoare si imi aduc aminte de acele zile, in care priveam amandoi cerul si el imi soptea cu vocea lui suava un simplu si un melancolic "Te Iubesc". Stia ca o sa plece candva, ca o sa ma lase singura cu sentimentele mele pure si nevinovate. Stia! Da, stia si nu a avut curajul sa-mi spuna. A preferat sa sufar si apoi sa-l urasc. A vrut sa-l urasc, sa-l uit, sa cred ca nu a meritat sa-l iubesc, sa nu-l mai iubesc, sa pastrez doar amintirile frumoase cu el, dar sa fiu rece la auzul numelui sai. Insa nu am putut. Nu, nu am putut sa-l urasc nici sa-l uit. Nu am simtit decat aceea durere in piept. M-am simtit tradata. Iar cu timpul am lasat deoparte resentimentele, mi-am dat seama ca-l iubeam prea mult. De parca mi-ar fi folosit la ceva. Degeaba l-am iubit, il iubesc si poate il voi iubi, caci el nu se va mai intoarce la mine ca inainte. Acum mi-e frig, mi-e foarte frig. Am nevoie de el. Vreau sa ma ia in brate si sa ma incalzeasca. Mi-e dor. Mi-e asa dor si simt, simt cum ma sting. Dar nu, nu trebuie. Eu sunt puternica si pot, atata timp cat vreau sa pot. Pan la urma iubirea lui mereu imi va calauzi pasii, ma va inalta catre cer, ma va transforma si apoi ma va elibera acolo unde imi este locul, Langa El, in paradisul nostru. Vesnic al nostru!
POSTED BY name AT 13:16 | 
0 comentarii
0 comentarii
Anything awesome
You can put anything awesome here, it's up to you after all ;)